Abia ajunsa in Anglia.
Sperante de supravietuire inainte de plecare: minime
Prima impresie: Wow, cred ca pot sa traiesc aici.
Ideea de a ma muta din nou cu cortul si de a-mi lua din nou viata de la capat, a fost luata cu scopul de a face ceva mai bun, de a invata lucruri noi, de a nu ramane blocata intr-un loc, de a cunoaste oameni noi, culturi noi si de a face ceva mai bun pentru mine, pentru tara mea, pentru societatea in care traiesc.
Am fost informata cu timp in urma ca voi avea ocazia sa cunosc cazuri socante sau pur si simplu oameni care au reusit foarte simplu sa se adapteze in aceasta noua societate...
Primele cazuri cu care am luat contact: 2 familii de romani care m-au facut mandra ca sunt romanca, un copil din Afganistan ajuns in Marea Britanie dupa ce intreaga lui familie a fost ucisa in fata ochilor lui, un copil care la varsta de 9 ani nu sta foarte bine cu matematica, in schimb stie sa incarce foarte repede un AK47.
Iar eu credeam ca am avut o copilarie grea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu