astazi se implinesc 3 ani de cand mi-ai asezat capul pe umarul tau blajin si mi-ai spus ca totul o sa fie bine...a fost...o perioada a fost, m-ai ridicat si m-ai invatat sa zambesc din nou....
astazi ti-am zis ca mereu ma gandesc la tine, astazi am nevoie ca de aer de umarul tau si de ranjetul tau, mi-e dor sa imi dai puterea sa zambesc din nou. Stiu ca nu ai cum sa o faci...Astazi ne despart mii si mii de kilometri, ne despart mari, ne despart curcubee, ne despart multe si ne apropie doar amintiri.
Iti spuneam azi dimineata ca imi e tare dor de tine si ca in ultima vreme am avut nevoie de tine ca de aer. La fel imi spune si Pino, ca am nevoie sa vb cu tine(el cat de curand clacheaza...il simt ca nu mai face fata cu mine, dar ma iubeste si stie ca nu poate sa se dea batut, ca o sa imi revin si ca o sa incetez sa fiu o isterica si sa imi schimb comportamentul de la o clipa la alta).
Probabil iti aduci aminte ca acum 3 ani nu faceam altceva decat sa ma uit la Grey's Anatomy...acum citesc extrem de mult...
Astazi am terminat o carte superba (One Day- David Nichols). Pe langa faptul ca, cartea m-a impresionat la maxim, m-a facut sa plang, sa rad, sa ma enervez si sa ma relaxez, inauntrul ei am gasit un pasaj ce m-a dus cu gandul doar la tine...Ti-l dedic....
"Live each day as if it's your last [...]better by far so simply try to be good and courageous and bold and make a difference. Not change the world exactly, but the bit around you. Go out there with your passion and your electric typewriter and work hard at...something.[...] Cherish your friends, stay true to your principles, live passionately and fully and well. Experience new things. Love and be loved, if you ever get the chance."
Cand o sa fiu pregatita...o sa imi deschid sufletul...dar inca doare mult prea tare...asa ca...rabdare draga mea...rabdare
