intoarcere in bellaria sau fuga de romania??
am primit confirmarea...in 2 saptamani ma intorc in bellaria!
motiv evident de fericire si de tristete in acelasi timp.
mi-a placut bellaria din primul moment..am plecat, trebuie sa recunosc, prima data acolo cu teama in mine..chiar daca par de mult ori o persoana imprevizibila, chiar daca imi place sa ma bucur de lucruri noi, in realitate cred ca ma tem de nou, imi place sa imi programez viata, imi place sa stiu ce ma asteapta..nu imi iese de cele mai multe ori pentru ca, nevoita cateodata, ma las purtata de val.am plecat de pe o zi pe alta in bellaria..chiar daca cunosc cat de cat geografia italiei, de bellaria nu mai auzisem, nu stiam ce o sa ma astepte, nu stiam nici macar ce haine sa imi iau la mine asa ca mi-am impachetat in cateva ore cateva toale(marea majoritate nepotrivite culmea), un cartus de pall mall menthol slims, laptopul, 199000 de lei a lui friederich beigbeder,o sticla de cola si 3 brichete..am ajuns acolo un copil si am plecat de acolo o femeie..2 luni de maturizare, de armata spirituala, 2 luni in care am invatat ptr prima data sa tac, sa plec capul sau sa ignor, 2 luni in care am cunoscut n oameni, n caractere, n persoane de la care am invatat cate ceva, 60 de zile in care nu am dormit mai mult de 4 ore pe noapte, n fire de nisip ce mi-au incalzit picioarele, n valuri in care mi-am aruncat dorul de casa,dorul de prieteni, infantilitatea. de n ori cineva m-a privit cu neincredere doar ptr ca sunt romanca si n ori aprecieri la final..cu 2 saptamani inainte de intoarcerea in tara am inceput sa facem a.m.r.-ul. si cica asteptam cu nerabdare sa ma intorc la cluj, la viata mea, la prietenii mei...in ziua in care am plecat am plans ca un copil dus cu forta la casa de copii, am plans ptr ca imi paraseam familia pe care mi-am creat-o acolo, am plans ptr ca acolo stiam ca pot sa fiu mai mult decat imi permit sa fiu la cluj, acolo nu stiam ce inseamna complexe, pudoare, timiditate. acolo eram eu, cosmina sau elena si incet incet lumea ma placea, ma accepta, ma iubea sau pur si simplu ma respecta chiar daca eram un copil ptr ei, chiar daca eram romanca, chiar daca nu ma imbracam de la gucci si d&g, chiar daca le poceam uneori limba sau chiar daca nu le cunosteam istoria sau cultura asa cum si-o cunosteau ei..am fost eu, un simplu om departe de casa, dispus sa invete, sa cunoasca, sa rada, sa danseze(special thanks to sabino and simona for the dancing lessons), sa fie un om normal ca si ei..dar cred ca cel mai mult mi-a placut ca am scapat de un oras aglomerat(a nu se interpreta ca nu imi place clujul), ca am fugit de persoane pe care nu vroiam sa le mai vad o perioada, ca am invatat sa imi apreciez adevaratii prieteni, ca mi-am facut altii noi, ca m-am indragostit in fiecare zi(ma tinea cam 5 minute, dar intentia conteaza), imi place ca acolo pot sa fiu tot ceea ce imi e teama sa fiu la cluj, pentru ca pot invata lucruri noi in fiecare zi si pentru ca ii pot lasa pe altii cu o impresie buna despre tara mea...
un prieten foarte drag imi spune ca in ultima vreme sunt foarte trista..tind sa cred ca nerabdarea de a pleca cat mai repede acolo ma face trista...asa ca prefer sa fug de tristetea mea ce ma face sa stau singura in casa cu zilele si sa ma trezesc in fiecare zi tot mai trista..prefer sa ma indrept catre locul care ma face mai tanara cu 10 ani si in acelasi timp ma maturizeaza frumos si constructiv.
Bellaria here I come!
marți, 27 aprilie 2010
marți, 20 aprilie 2010
the greatest things i've been told
sunt mandra de tine chiar daca nu ti-o zic mereu- mama
nu meriti sa plangi vreodata dupa un barbat- tata
esti mai inteligenta decat mine. foloseste-te de asta- sisteru
put a smile on that face and rule the world- rox
esti o prietena foarte buna- andrei (la cateva minute dupa ce mi-a dat papucii)
sunt cel mai fericit atunci cand sunt cu tine- andrei(inainte sa imi dea papucii)
femeile si barbatii gandesc la fel numai ca se manifesta diferit- babe
esti un vis intreg devenit realitate- oku
esti mult prea inteligenta ca sa ai un job de rahat- nadia
sei propio stupenda - carlo
meriti sa fii fericita- flo
dumnezeu sa iti calauzeasca pasii in viata- mircea
stii sa te joci cu mintea unui barbat- giorgio
ti serve la filosofia per fare l'amore- giorgio(nu vreti sa stiti ce raspuns i-am dat)
imi placi ca nu stii sa fii ipocrita-lili
iti doresti sa iubesti si sa fi iubita, nimic mai mult-my imaginary friend(liviu)
tu nu esti proasta deloc- ana
un barbat nu trebuie sa stie niciodata cati bani are femeia in portofel- mama lui andrei
sei troppo bella e inteligente per un rumeno di merda-lela
ai ras contagios- tina
daca o sa pleci de aici o sa fii singura dupa care o sa plang- sorina
nu o sa fiu niciodata pregatita sa traiesc fara tine- rox
ai ochi frumosi dar nu imi pot ridica privirea din sanii tai- colombo
asta inseamna prietenie: sa te revezi dupa 3 ani si te iubesti la fel de mult ca atunci- alex
daca pleci, eu nu mai am chef sa vin la lucru- monica
joi, 15 aprilie 2010
masti...
unii dintre voi deja stiu cu ce ma ocup eu..poate e complicat, poate nu...poate pur si simplu imi place sa ma ascund in spatele acestui job, poate imi place sa fiu altcineva in fiecare zi sau poate imi place sa castig niste bani, poate imi place jobul meu ptr ca seara cand ies de la lucru le pot acorda prietenilor mei cateva ore, poate imi place sa cunosc oameni noi in fiecare zi, poate imi place sa calatoresc sau poate imi place dimineatza sa ma duc la job cu inima deschisa...imi place ca nu trebuie sa imi dau numele adevarat..adica mi-am ales un nume broscaresc pe care il folosesc in fiecare zi..fiecare dintre colegii mei si-a ales un nume usor de retinut, numele vreunui personaj de prin filme, carti, jocuri, fosti patroni sau fosti prieteni..eu pe al meu l-am gandit zile bune....am ales sara frigerio din 2 motive:1. sara se numeste persoana care m-a invatat de-a lungul anilor limba italiana, cu ajutorul careia acum imi castig existenta si 2. pentru ca frigerio e persoana care mi-a dat cea mai mare lectie cu cele mai putine cuvinte.
frigerio e cel care in tacerea lui m-a facut sa sufar. m-a facut sa sufar pentru ca si eu l-am facut sa sufere...ne cunosteam de mai bine de 10 ani..imi era ca un frate mai mare, imi aducea acadele si tricouri fruit of the loom cand eram un biet copil de 6-7 ani si imi cumpara astfel zambetul...am crescut si imi trebuia mai mult de o acadea de la el ca sa ma faca sa zambesc(a nu se intelega ca eram materialista)..ceream cuvinte frumoase, glume bune, povesti funny, scalambaieli in fata copiilor pe care ii vizitam zilnic in perioadele de voluntariat...preferam voluntariat cu el in casele de copii prescolari ptr simplul motiv ca pe ei reuseam sa ii faca sa rada mult mai usor...in casele de copii scolari auzeam povesti triste, tragice chiar, vedeam lacrimi si durere, vedeam dorul de parintii care i-au alungat de langa ei, vedeai copii care nu cunosteau notiunea de familie, vedeam suferinta iar noi nu stiam ce e aia...un copil la 14-15 ani stie sa iti zica de ce a ajuns acolo, stie cine l-a abandonat si de ce, iar tu nu poti sa ii spui niciodata ca il intelegi atata timp cat noi am avut mereu o casa, o familie, parinti, bunici si frati alaturi de noi...un copil de 4-5 ani in schimb nu stie sa te atinga cu astfel de drame, un copil de 4-5 nu stie nici macar unde se afla si nici nu e speriat de viitorul lui..il iei in brate, te joci cu el, colorezi cu el si e al tau..il faci sa rada de o mie de ori mai ieftin decat pe cel constient de drama lui...frigerio stia sa ii faca sa rada in 30 de secunde...frigerio nu e un barbat frumos prin aspectul lui, e un barbat frumos prin caracterul lui, prin zambetul lui si prin viteza cu care face un copil sa rada...cred ca asa m-a cumparat si pe mine cand l-am cunoscut...cand anii au trecut frigerio nu imi putea oferi aceleasi acadele, imi dadea inima lui, imi dadea respectul si prietenia lui fara sa imi ceara vreodata ceva...una dintre putinele persoane care nu mi-au cerut niciodata nimic...se multumea cu zambetul meu si cu rasul meu colorat. ne-am revazut dupa multi ani in roma...am stat 5 zile in acelasi hotel, unde mergeam eu venea si el, era mereu langa mine gata sa imi fie alaturi in orice moment. eram constienta de asta dar nu faceam nimic, nu il bagam in seama, nu vb cu el pentru ca eram mult prea ocupata cu cei de varsta mea...in a 5 a zi in roma a venit la mine sa isi ia la revedere...a fost pentru prima data in viata mea cand mi-am dat seama ca l-am facut sa sufere, a stat 5 zile in roma pentru curul meu de printesa si mie nu mi-a pasat...el mi-a oferit 5 zile din viata lui si eu nu am stiut sa apreciez.
mi-a spus la revedere si m-a strans in brate...imbratisarea lui m-a durut...tacerea lui m-a durut, bataia inimii lui m-a durut...nepasarea mea l-a macinat 5 zile si l-a durut...si-a luat la revedere de la mine in 30 de secunde si a plecat..prietenia noastra de mai bine de 10 ani s-a terminat in 30 de secunde cu un singur cuvant...m-am incuiat in baie pentru urmatoarele 4 ore si am plans...mi-am varsat toate lacrimile disponibile la acel moment si mi-am promis sa nu fac niciodata asa ceva, mi-am promis sa nu mai ranesc niciodata un prieten, mi-am promis sa nu imi bat niciodata joc de prietenii mei si sa nu alung niciodata pe cei dragi de langa mine...
de frigerio nu mai stiu nimic de ani buni, sper ca e fericit oriunde ar fi si sper ca m-a iertat ptr purtarea mea..scuzele mele sau plansetele nu vor putea vreodata sa stearga ignoranta de care am dat dovada...dar in viata nu rezolvi nimic cu acadele ieftine ca ale mele..
ma ascund in spatele biroului cu numele lui, nu ptr ca mi-am dorit vreodata sa il port, nu ptr ca nu am trecut niciodata peste ce am facut ci ptr ca nu ii voi uita niciodata zambetul.
am nevoie sa zambesc in fiecare zi asa ca uneori numele lui imi aduce un mic zambet de fiecare data cand il folosesc...
frigerio e cel care in tacerea lui m-a facut sa sufar. m-a facut sa sufar pentru ca si eu l-am facut sa sufere...ne cunosteam de mai bine de 10 ani..imi era ca un frate mai mare, imi aducea acadele si tricouri fruit of the loom cand eram un biet copil de 6-7 ani si imi cumpara astfel zambetul...am crescut si imi trebuia mai mult de o acadea de la el ca sa ma faca sa zambesc(a nu se intelega ca eram materialista)..ceream cuvinte frumoase, glume bune, povesti funny, scalambaieli in fata copiilor pe care ii vizitam zilnic in perioadele de voluntariat...preferam voluntariat cu el in casele de copii prescolari ptr simplul motiv ca pe ei reuseam sa ii faca sa rada mult mai usor...in casele de copii scolari auzeam povesti triste, tragice chiar, vedeam lacrimi si durere, vedeam dorul de parintii care i-au alungat de langa ei, vedeai copii care nu cunosteau notiunea de familie, vedeam suferinta iar noi nu stiam ce e aia...un copil la 14-15 ani stie sa iti zica de ce a ajuns acolo, stie cine l-a abandonat si de ce, iar tu nu poti sa ii spui niciodata ca il intelegi atata timp cat noi am avut mereu o casa, o familie, parinti, bunici si frati alaturi de noi...un copil de 4-5 ani in schimb nu stie sa te atinga cu astfel de drame, un copil de 4-5 nu stie nici macar unde se afla si nici nu e speriat de viitorul lui..il iei in brate, te joci cu el, colorezi cu el si e al tau..il faci sa rada de o mie de ori mai ieftin decat pe cel constient de drama lui...frigerio stia sa ii faca sa rada in 30 de secunde...frigerio nu e un barbat frumos prin aspectul lui, e un barbat frumos prin caracterul lui, prin zambetul lui si prin viteza cu care face un copil sa rada...cred ca asa m-a cumparat si pe mine cand l-am cunoscut...cand anii au trecut frigerio nu imi putea oferi aceleasi acadele, imi dadea inima lui, imi dadea respectul si prietenia lui fara sa imi ceara vreodata ceva...una dintre putinele persoane care nu mi-au cerut niciodata nimic...se multumea cu zambetul meu si cu rasul meu colorat. ne-am revazut dupa multi ani in roma...am stat 5 zile in acelasi hotel, unde mergeam eu venea si el, era mereu langa mine gata sa imi fie alaturi in orice moment. eram constienta de asta dar nu faceam nimic, nu il bagam in seama, nu vb cu el pentru ca eram mult prea ocupata cu cei de varsta mea...in a 5 a zi in roma a venit la mine sa isi ia la revedere...a fost pentru prima data in viata mea cand mi-am dat seama ca l-am facut sa sufere, a stat 5 zile in roma pentru curul meu de printesa si mie nu mi-a pasat...el mi-a oferit 5 zile din viata lui si eu nu am stiut sa apreciez.
mi-a spus la revedere si m-a strans in brate...imbratisarea lui m-a durut...tacerea lui m-a durut, bataia inimii lui m-a durut...nepasarea mea l-a macinat 5 zile si l-a durut...si-a luat la revedere de la mine in 30 de secunde si a plecat..prietenia noastra de mai bine de 10 ani s-a terminat in 30 de secunde cu un singur cuvant...m-am incuiat in baie pentru urmatoarele 4 ore si am plans...mi-am varsat toate lacrimile disponibile la acel moment si mi-am promis sa nu fac niciodata asa ceva, mi-am promis sa nu mai ranesc niciodata un prieten, mi-am promis sa nu imi bat niciodata joc de prietenii mei si sa nu alung niciodata pe cei dragi de langa mine...
de frigerio nu mai stiu nimic de ani buni, sper ca e fericit oriunde ar fi si sper ca m-a iertat ptr purtarea mea..scuzele mele sau plansetele nu vor putea vreodata sa stearga ignoranta de care am dat dovada...dar in viata nu rezolvi nimic cu acadele ieftine ca ale mele..
ma ascund in spatele biroului cu numele lui, nu ptr ca mi-am dorit vreodata sa il port, nu ptr ca nu am trecut niciodata peste ce am facut ci ptr ca nu ii voi uita niciodata zambetul.
am nevoie sa zambesc in fiecare zi asa ca uneori numele lui imi aduce un mic zambet de fiecare data cand il folosesc...
miercuri, 14 aprilie 2010
nu ma mai joc!
e aproape ora 3 dimineata...vin incet spre casa si imi dau seama ca iar am facut-o lata...te-am lasat din nou sa te apropii de mine cu toate ca tu stii cel mai bine ca nu ai voie... tu stii cel mai bine ca nu avem nici un viitor chiar daca avem istorie...tu stii cel mai bine de cate ori ne-am trezit dimineata imbratisati si in 30 minute am devenit straini..tu stii cel mai bine ca nu ma pot abtine de la tine, de la raul pe care mi-l provoci, de la atingerile tale si de la privirea ta(sunt un fel de masochista se pare)...stam la aceeasi masa, separati parca strategic, de cei pe care ii numim prieteni comuni si nu inteleg niciodata cum ajungem mereu unul langa celalalt...aaa da...e mereu faza cu bricheta..ne dam bricheta, ne atingem si poc...gata e treaba...aaa...si imi place cand ne certam...si imi place cand iti zic ca nu e bine ce facem, ca ceilalti ne privesc cu ochi rai si tu imi zici ca nu iti pasa si ca tie iti place...si mie imi place dar..chiar nu e bine...si imi place ca mereu imi zici "ne auzim maine" si maine nu mai vine...
p.s. nu te-am putut trece la postul anterior in care vorbeam despre iubiri pentru ca tu esti o obsesie, un microb, un virus..asa ca ori propui un antidot ori eu nu ma mai joc...
oricum...NE AUZIM MAINE!
p.s. nu te-am putut trece la postul anterior in care vorbeam despre iubiri pentru ca tu esti o obsesie, un microb, un virus..asa ca ori propui un antidot ori eu nu ma mai joc...
oricum...NE AUZIM MAINE!
sâmbătă, 10 aprilie 2010
iubirea un fel de tabel al lui Mendeleev
sau un altfel de chimie!
o seara cu prietena mea cea mai buna..cateva beri si zeci de tigari indesate in scrumiera..
nu stiu cum se face dar mereu asta e o combinatie buna pentru diverse reflectari asupra anilor care au trecut si asupra viitorului pe care il asteptam cu mare interes...ne-am intrebat alaturi de cine ne vom vedea noi la minunata varsta de 50 ani:))..asta in cazul in care vom apuca sa mai traim si atunci...
subiect de discutie..clar: IUBIREA..cu toate implicatiile ei..fericire, dezamagiri, suspine, copii, familie, bani, casa, distante...
ajungem usor sa ne dam seama ca habar nu avem ce o sa ne aduca viitorul dar o sa ne lasam surprinse..
intrebarea mea este oare noi o sa mai fim prietene pe atunci sau ne vom lasa despartite de dragul implicatiilor mai sus amintite...
fac o mica recenzie in ceea ce priveste iubirile mele, relatiile mele si timpul pe care l-am petrecut eu alaturi de persoanele dragi...persoane de sex masculin...
evident nu pot sa stiu ce ma asteapta de acum inainte...dar pana acum pot sa zic ca am avut parte de 3 iubiri...le impart cu voi pentru ca nu am nimic de ascuns..dar de dragul lor o sa le schimb numele si o sa ii las pe cei dragi sa ghiceasca ce si cum...
asadar incep cu IUBIREA DE 18 ANI...
o da...am inteles putin ce e iubirea la 18 ani, destul de mica sa nu sufar prea tare mai apoi si destul de mare sa invat ce e respectul si ce inseamna o relatie..
el....sa ii zicem...hmm...GRIGORE a fost cel care la 18 ani m-a facut sa simt pentru intaia oara fluturasii in stomac, m-a facut sa il admir si sa il respect...din pacate eram prea mici ca sa fim capabili sa luptam unul pentru celalalt dar mi-a placut la nebunie sa ii zic ca il iubesc...sincer, profund si matur...
a urmat IUBIREA DE O VIATA...
sa ii zicem PETRE...Petre m-a facut sa mananc iubire pe paine la micul dejuns, pranz si cina, m-a facut sa plang, m-a facut sa imi strig fericirea si m-a facut sa imi pierd mintile..mi-a fost alaturi atunci cand nimeni nu a fost, m-a tinut in brate atunci cand nimeni nu a facut-o, mi-a sters lacrimile si m-a facut sa zambesc in fiecare zi. m-a facut sa ii respect in cele din urma decizia de a se indeparta de mine pentru ca nu mai eram demna de iubirea lui..m-a facut sa imi dau seama ca nimeni nu poate sa decida mai bine decat mine ce este binele si ce este raul...m-a schimbat si nu voi regreta nici o clipa alaturi de el....
a venit si IUBIREA DE O VARA...
nu credeam ca exista asa ceva pana nu l-am intalnit pe ION..
a aparut in calea mea cu tot arsenalul necesar: plaja , mare, rasarit imbratisati, pahare delicoase de vin, rasete descreierate pana dimineatza in zori...am decis ca totul o sa ramana o amintire frumoasa..ii multumesc pentru ea ..distanta ar fi ucis mai mult ca sigur ceea ce cladisem asa ca solutia cea mai simpla a fost sa ne spunem adio dar ii raman vesnic indatorata pentru zilele toride pe care el le-a facut si mai fierbinti
cam atat despre iubirile din viata mea...
seara nu e terminata...mai am cu Rox cel putin 10000 de subiecte de dezbatut si ceva bere pusa la rece pentru o noapte ploioasa de aprilie aglomerata cu multe tigari si muzica de calitate...
aaa...si multe zambete...
P.S.S.J.M.T!!
o seara cu prietena mea cea mai buna..cateva beri si zeci de tigari indesate in scrumiera..
nu stiu cum se face dar mereu asta e o combinatie buna pentru diverse reflectari asupra anilor care au trecut si asupra viitorului pe care il asteptam cu mare interes...ne-am intrebat alaturi de cine ne vom vedea noi la minunata varsta de 50 ani:))..asta in cazul in care vom apuca sa mai traim si atunci...
subiect de discutie..clar: IUBIREA..cu toate implicatiile ei..fericire, dezamagiri, suspine, copii, familie, bani, casa, distante...
ajungem usor sa ne dam seama ca habar nu avem ce o sa ne aduca viitorul dar o sa ne lasam surprinse..
intrebarea mea este oare noi o sa mai fim prietene pe atunci sau ne vom lasa despartite de dragul implicatiilor mai sus amintite...
fac o mica recenzie in ceea ce priveste iubirile mele, relatiile mele si timpul pe care l-am petrecut eu alaturi de persoanele dragi...persoane de sex masculin...
evident nu pot sa stiu ce ma asteapta de acum inainte...dar pana acum pot sa zic ca am avut parte de 3 iubiri...le impart cu voi pentru ca nu am nimic de ascuns..dar de dragul lor o sa le schimb numele si o sa ii las pe cei dragi sa ghiceasca ce si cum...
asadar incep cu IUBIREA DE 18 ANI...
o da...am inteles putin ce e iubirea la 18 ani, destul de mica sa nu sufar prea tare mai apoi si destul de mare sa invat ce e respectul si ce inseamna o relatie..
el....sa ii zicem...hmm...GRIGORE a fost cel care la 18 ani m-a facut sa simt pentru intaia oara fluturasii in stomac, m-a facut sa il admir si sa il respect...din pacate eram prea mici ca sa fim capabili sa luptam unul pentru celalalt dar mi-a placut la nebunie sa ii zic ca il iubesc...sincer, profund si matur...
a urmat IUBIREA DE O VIATA...
sa ii zicem PETRE...Petre m-a facut sa mananc iubire pe paine la micul dejuns, pranz si cina, m-a facut sa plang, m-a facut sa imi strig fericirea si m-a facut sa imi pierd mintile..mi-a fost alaturi atunci cand nimeni nu a fost, m-a tinut in brate atunci cand nimeni nu a facut-o, mi-a sters lacrimile si m-a facut sa zambesc in fiecare zi. m-a facut sa ii respect in cele din urma decizia de a se indeparta de mine pentru ca nu mai eram demna de iubirea lui..m-a facut sa imi dau seama ca nimeni nu poate sa decida mai bine decat mine ce este binele si ce este raul...m-a schimbat si nu voi regreta nici o clipa alaturi de el....
a venit si IUBIREA DE O VARA...
nu credeam ca exista asa ceva pana nu l-am intalnit pe ION..
a aparut in calea mea cu tot arsenalul necesar: plaja , mare, rasarit imbratisati, pahare delicoase de vin, rasete descreierate pana dimineatza in zori...am decis ca totul o sa ramana o amintire frumoasa..ii multumesc pentru ea ..distanta ar fi ucis mai mult ca sigur ceea ce cladisem asa ca solutia cea mai simpla a fost sa ne spunem adio dar ii raman vesnic indatorata pentru zilele toride pe care el le-a facut si mai fierbinti
cam atat despre iubirile din viata mea...
seara nu e terminata...mai am cu Rox cel putin 10000 de subiecte de dezbatut si ceva bere pusa la rece pentru o noapte ploioasa de aprilie aglomerata cu multe tigari si muzica de calitate...
aaa...si multe zambete...
P.S.S.J.M.T!!
joi, 8 aprilie 2010
dupa ani si ani!!!
de cine mi-e mie dor?!?!
intr-o zi oarecare cu putin soare care sa imi mangaie fata si sa imi aline dorul de casa, am avut placuta surpriza sa constat ca tehnologia nu e chiar asa de naspa si ca viata nu era neaparat mai usoara "When Apple and Blackberry were just fruits"(my lately status)...
era mai usor intr-adevar atunci cand nu eram stresati de examene, sefi, mita, coruptie, ipocrizie, dor de casa, dor de prieteni, dor de inocenta adolescentei...
Tehnologia mi-a adus azi un vechi prieten...dupa 5 ani la dracu'
Cum ziceam intr-o postare anterioara fiecare varsta isi are pretul ei, isi are minunile ei...
Cred ca cea mai frumoasa varsta, sau mai bine zis cele mai frumoase trairi, le-am avut undeva in jurul varstei de 18 ani (nu are legatura cu faptul ca sunt o fana declarata Vama Veche)...atunci tot ce era mai frumos mi se putea intampla doar mie..
ca sa elucidez putin o sa enumar cateva persoane care mi-au facut viata mai frumoasa la acea varsta si pe care o sa imi fie al dracului de greu sa le uit vreodata.
O sa incep cu Ana care cu ranjetul ei vesnic adolescentin reusea sa ma convinga orice, care ma facea sa rad cel putin o data pe zi(deviza mea este ca trebuie sa zambim cel putin o data pe zi, altfel ziua a trecut degeaba) si astfel nu am pierdut nici macar o zi degeaba..faze comice in ceea ce o priveste ar fi multe dar sunt destul de personale. Una dintre ele s-a intamplat cand a venit la mine acasa intr-o zi oarecare dupa ore, si noi ca doua destepte ne-am imbatat pana cand a aparut mama de la lucru...mama ca o gazda fenomenala, ce era mereu, i-a oferit anei(ca de mine nu avea idee ca stiu sa degust din licori diverse:D) si mai mult vin...ana a plecat de la mine cumva in 4 labe si cu un ranjet pana la ceafa in semn ca vinul chiar a fost bun...
Ceea ce putine persoane stiu despre ea este faptul ca Ana este una dintre cele mai puternice persoane pe care le cunosc, viata a incercat-o greu, chiar daca este foarte tanara, dar ea nu s-a dat niciodata batuta..parca viata a facut-o mai puternica dupa fiecare incercare.
Continui cu Mircea pe care facebook-ul l-a adus azi pe strada mea dupa 5 ani in care nu ne-am auzit si nu ne-am vazut...ceea ce el nu stie este faptul ca il visez uneori si ma gandesc la el ca la o persoana foarte draga. Asa ca si chestii funny despre el va pot spune ca avea obiceiul sa vina la mine dupa ore sa bea cafea Lavazza facuta la expresor(la vremea aia erai smecher daca aveai asa ceva acasa..in concluzie eu eram:))) si cum cafeaua era si un bun digestiv omu' avea obiceiul sa se si cace la mine...o facea cam chiar cand ajungea mama de la lucru...astfel incat el o saluta mereu pe mama de pe buda...la ceva timp dupa, am mers la piscina cu sora-mea si cu mircea...sora-mea l-a recunoscut f repede:" AAA!! tu esti ala care se caca mereu la noi!" sincer in momentul ala am crezut ca ma cac eu pe mine de ras cand i-am vazut fata cuceritorului Mircea...o chestie buna despre el ar fi ca mereu a fost mult mai matur decat baietii de varsta lui..probabil din maturitatea lui mi-a scris cele mai frumoase cuvinte intr-un carnetel pe care il mai pastrez doar de dragul lui. Acestea ar fi :" Dumnezeu sa iti calauzeasca pasii in viata!". Ce poate fi mai simplu si mai frumos de atat?
Sa trecem la Liviu Sfatosu si Tica(pe astia nu ai cum sa nu ii iei la pachet) care aveau un ras atat de greu de confundat, cele mai zburdalnice ganduri si cele mai tari idei. stiti faza aia cand te scoate profesorul la tabla, tu esti afon, te uiti in clasa poate poate iti sopteste careva ceva...cei doi iti scriau pe o foaie dupa caz:EROARE, DUBLA EROARE, TRIPLA EROARE numai ca sa isi bata joc de tine si sa te faca sa te simti cel mai prost din curtea scolii..pe langa dumele astea de minune ale lor sunt 2 baieti fenomenali(in substanta lor) care sunt sigura ca intr-o zi o sa fie mari oameni fiecare in breasla lui.
pe langa ei mai erau evident si alti hazli: Flo(he's the only one who has my heart 100%), ciopi si serenadele lui, andrei buliga care ne incanta cu dansurile populare in fiecare zi(la modul enervant pe atunci, la modul nostalgic acum), cosmin proteasca si inocenta lui, cristi talvanoiu si funduletzul lui cel simpatic, claudiu caracaleanu care pe langa coleg de clasa in liceu mi-a fost coleg de banca in primara si un vecin si prieten fenomenal, rosemaria care atat cat ne-a fost alaturi ne-a luminat clasa cu parul ei blond:)), si multi altii pe care din pacate nu mai am spatiu si timp sa ii enumar...
Alaturi de noi isi faceau veacul cativa profi care dracu' stie cum ne suportau..S-au remarat putini: Mirescu:)) cine dracu' il uita pe Mirescu?!?!, diriga care cred ca s-a imbolnavit din cauza nebuniei si neastampararii noastre(pentru toate acele momente de jena suportate in cancelarie din cauza noastra ne cerem sincer mii de scuze), Mihaileasca(profa' de romana) care nu a reusit sa ne bage in cap niciodata Eminescu, Morometii, Ion, Moara cu noroc si alte capodopere pe care noi le consideram evident inutile la acea vreme, Rosu(profa' de sport care i-a spart nasul lui Tica in incercarea evidentierii atentiei sporite pe care trebuie sa o acordam in permanenta mingii(clar lui Tica nu i-a iesit)), Magda(profa de engleza) pe care la dracu' ca nici un baiat din liceul ala nu si-o putea scoate din ganduri, Andrei(profa de geogra) de la care se chiulea in masa si profa de anatomie(am lapsus cand vine vorba de numele ei) pe care toata lumea o ura ca era materialista grav de tot...
Ok! nu va mai plictisesc cu atatea povesti pentru ca o sa imi reproseze Mircea iarasi ca TACA TACA imi merge melita toata ziulica si din cauza asta nu se putea el concentra la ore...de fapt eram o companie foarte placuta pentru el:P...despre el am amintit la chestii funny un moment pe care doar eu l-a trait dar toata clasa il stie cel mai bine din seara in care s-a plimbat cateva ore cu un topor pe umar si spunand "5 minutes" din 5 in 5 minute(apropo mircea inca imi esti dator cu un intrerupator pe care l-ai spart la mine in dormitor in seara aia)
Gata...tin restul momentelor funny pentru mine si pentru intalnirea de 10 ani pe care o astept cu mare interes, entuziasm si nostalgie...
Va pup dragii mei, va iubesc si va respect pentru care mi-ati oferit cele mai frumoase clipe din "tineretea mea pierduta" in Slatina!
Sper sa va regasesc dupa ani si ani cu bine, sanatosi si frumosi!
intr-o zi oarecare cu putin soare care sa imi mangaie fata si sa imi aline dorul de casa, am avut placuta surpriza sa constat ca tehnologia nu e chiar asa de naspa si ca viata nu era neaparat mai usoara "When Apple and Blackberry were just fruits"(my lately status)...
era mai usor intr-adevar atunci cand nu eram stresati de examene, sefi, mita, coruptie, ipocrizie, dor de casa, dor de prieteni, dor de inocenta adolescentei...
Tehnologia mi-a adus azi un vechi prieten...dupa 5 ani la dracu'
Cum ziceam intr-o postare anterioara fiecare varsta isi are pretul ei, isi are minunile ei...
Cred ca cea mai frumoasa varsta, sau mai bine zis cele mai frumoase trairi, le-am avut undeva in jurul varstei de 18 ani (nu are legatura cu faptul ca sunt o fana declarata Vama Veche)...atunci tot ce era mai frumos mi se putea intampla doar mie..
ca sa elucidez putin o sa enumar cateva persoane care mi-au facut viata mai frumoasa la acea varsta si pe care o sa imi fie al dracului de greu sa le uit vreodata.
O sa incep cu Ana care cu ranjetul ei vesnic adolescentin reusea sa ma convinga orice, care ma facea sa rad cel putin o data pe zi(deviza mea este ca trebuie sa zambim cel putin o data pe zi, altfel ziua a trecut degeaba) si astfel nu am pierdut nici macar o zi degeaba..faze comice in ceea ce o priveste ar fi multe dar sunt destul de personale. Una dintre ele s-a intamplat cand a venit la mine acasa intr-o zi oarecare dupa ore, si noi ca doua destepte ne-am imbatat pana cand a aparut mama de la lucru...mama ca o gazda fenomenala, ce era mereu, i-a oferit anei(ca de mine nu avea idee ca stiu sa degust din licori diverse:D) si mai mult vin...ana a plecat de la mine cumva in 4 labe si cu un ranjet pana la ceafa in semn ca vinul chiar a fost bun...
Ceea ce putine persoane stiu despre ea este faptul ca Ana este una dintre cele mai puternice persoane pe care le cunosc, viata a incercat-o greu, chiar daca este foarte tanara, dar ea nu s-a dat niciodata batuta..parca viata a facut-o mai puternica dupa fiecare incercare.
Continui cu Mircea pe care facebook-ul l-a adus azi pe strada mea dupa 5 ani in care nu ne-am auzit si nu ne-am vazut...ceea ce el nu stie este faptul ca il visez uneori si ma gandesc la el ca la o persoana foarte draga. Asa ca si chestii funny despre el va pot spune ca avea obiceiul sa vina la mine dupa ore sa bea cafea Lavazza facuta la expresor(la vremea aia erai smecher daca aveai asa ceva acasa..in concluzie eu eram:))) si cum cafeaua era si un bun digestiv omu' avea obiceiul sa se si cace la mine...o facea cam chiar cand ajungea mama de la lucru...astfel incat el o saluta mereu pe mama de pe buda...la ceva timp dupa, am mers la piscina cu sora-mea si cu mircea...sora-mea l-a recunoscut f repede:" AAA!! tu esti ala care se caca mereu la noi!" sincer in momentul ala am crezut ca ma cac eu pe mine de ras cand i-am vazut fata cuceritorului Mircea...o chestie buna despre el ar fi ca mereu a fost mult mai matur decat baietii de varsta lui..probabil din maturitatea lui mi-a scris cele mai frumoase cuvinte intr-un carnetel pe care il mai pastrez doar de dragul lui. Acestea ar fi :" Dumnezeu sa iti calauzeasca pasii in viata!". Ce poate fi mai simplu si mai frumos de atat?
Sa trecem la Liviu Sfatosu si Tica(pe astia nu ai cum sa nu ii iei la pachet) care aveau un ras atat de greu de confundat, cele mai zburdalnice ganduri si cele mai tari idei. stiti faza aia cand te scoate profesorul la tabla, tu esti afon, te uiti in clasa poate poate iti sopteste careva ceva...cei doi iti scriau pe o foaie dupa caz:EROARE, DUBLA EROARE, TRIPLA EROARE numai ca sa isi bata joc de tine si sa te faca sa te simti cel mai prost din curtea scolii..pe langa dumele astea de minune ale lor sunt 2 baieti fenomenali(in substanta lor) care sunt sigura ca intr-o zi o sa fie mari oameni fiecare in breasla lui.
pe langa ei mai erau evident si alti hazli: Flo(he's the only one who has my heart 100%), ciopi si serenadele lui, andrei buliga care ne incanta cu dansurile populare in fiecare zi(la modul enervant pe atunci, la modul nostalgic acum), cosmin proteasca si inocenta lui, cristi talvanoiu si funduletzul lui cel simpatic, claudiu caracaleanu care pe langa coleg de clasa in liceu mi-a fost coleg de banca in primara si un vecin si prieten fenomenal, rosemaria care atat cat ne-a fost alaturi ne-a luminat clasa cu parul ei blond:)), si multi altii pe care din pacate nu mai am spatiu si timp sa ii enumar...
Alaturi de noi isi faceau veacul cativa profi care dracu' stie cum ne suportau..S-au remarat putini: Mirescu:)) cine dracu' il uita pe Mirescu?!?!, diriga care cred ca s-a imbolnavit din cauza nebuniei si neastampararii noastre(pentru toate acele momente de jena suportate in cancelarie din cauza noastra ne cerem sincer mii de scuze), Mihaileasca(profa' de romana) care nu a reusit sa ne bage in cap niciodata Eminescu, Morometii, Ion, Moara cu noroc si alte capodopere pe care noi le consideram evident inutile la acea vreme, Rosu(profa' de sport care i-a spart nasul lui Tica in incercarea evidentierii atentiei sporite pe care trebuie sa o acordam in permanenta mingii(clar lui Tica nu i-a iesit)), Magda(profa de engleza) pe care la dracu' ca nici un baiat din liceul ala nu si-o putea scoate din ganduri, Andrei(profa de geogra) de la care se chiulea in masa si profa de anatomie(am lapsus cand vine vorba de numele ei) pe care toata lumea o ura ca era materialista grav de tot...
Ok! nu va mai plictisesc cu atatea povesti pentru ca o sa imi reproseze Mircea iarasi ca TACA TACA imi merge melita toata ziulica si din cauza asta nu se putea el concentra la ore...de fapt eram o companie foarte placuta pentru el:P...despre el am amintit la chestii funny un moment pe care doar eu l-a trait dar toata clasa il stie cel mai bine din seara in care s-a plimbat cateva ore cu un topor pe umar si spunand "5 minutes" din 5 in 5 minute(apropo mircea inca imi esti dator cu un intrerupator pe care l-ai spart la mine in dormitor in seara aia)
Gata...tin restul momentelor funny pentru mine si pentru intalnirea de 10 ani pe care o astept cu mare interes, entuziasm si nostalgie...
Va pup dragii mei, va iubesc si va respect pentru care mi-ati oferit cele mai frumoase clipe din "tineretea mea pierduta" in Slatina!
Sper sa va regasesc dupa ani si ani cu bine, sanatosi si frumosi!
marți, 6 aprilie 2010
Pitziponceala clasica
Coafor, cosmetică, manichiură, pedichiură. Opt ore pe puţin, plus trei parcatul. Ouă, cozonac, limbă de girafă – pentru stufat; ficat de antilopă – pentru drob (vine tata din Africa, să simtă şi bătrânul N’Tzutzu că-i sărbătoare). Pe-astea i le pun în braţe lu maică-mea. Nu pot să prestez, că mi se iau ştrasurile de pe unghii.Apoi mă aşez să-mi trag sufletu’ un sfert de oră. Mă pătrund de spiritul sărbătorilor, mă fac mai bună şi aştept Iepuraşul să mă ducă în club, la un Eastern Party. Acolo unde-i plin de stranieri veniţi să nu-şi uite tradiţiile.
Şi, dacă tot stau, o sun pe prietena mea cea mai bună, stewardesa:Fată, există Dumnezeu?
Ce-ţi veni, fată, te-ai curentat la i-Phone?Fată, numai tu poţi să ştii, că ai stat mult acolo sus. Ai prins vreo mişcare, ceva?
Fată, mie-mi dă-n foc ciorba de miel şi ţie-ţi arde de filosofie? Îţi zic pe scurt că există, crede-mă, pe cuvânt. Când te-am minţit io pe tine?Da’ eşti agnostică rău, fată!…
Zuzulindă, te-am rugat ca o mamă: mai răreşte-o şi tu cu facultăţile, cu masteratele, fă-ţi un viitor!Dă-mi, barem, un argument cosmologic. Unu’ mic, ontologic, şi te las să mesteci în ciorbă… Spune-mi şi tu un cuvânt frumos de Sfintele Sărbători.
Bine, hai: când ai avut ultima oară un necaz mare?Alaltăieri. Era să-mi ridice maşina.
Şi?Şi i-am convins până la urmă, cu mare tămbălău şi cu puţină pricepere, s-o lase jos şi să mă scutească… Cât p-aci să decartez opt milioane, adică trei împachetări cu ciocolată la SPA. (Amăruie, de post).
Buun. Te-a ajutat Dumnezeu. Te-a ajutat, deci există.Tu chiar crezi că şedea Dumnezeu, la vârsta Lui, în faţă la Turabo Café, pe Eroilor, ca să-i uşuie şi să-i prigonească pe ăia de la Săltări Auto?
Categoric da, vorba lu’ Băse.Crezi tu, fată, că mă bagă Dumnezeu pe mine în seamă?
Precis.Mă faci să lăcrimez, fată, şi mi se duce rimelu… Dacă zici că m-a ajutat, normal ar fi să-L ajut şi io pe El, să mă revanşez.
Du-te la Înviere!N-am cu ce să mă-mbrac.
Pune pe tine ce ai. Nu Se supără. Te iubeşte şi te iartă.Fată, mulţi m-au iubit, da’ niciunu nu m-a iertat. Mare om, Dumnezeu…
Şi, dacă tot stau, o sun pe prietena mea cea mai bună, stewardesa:Fată, există Dumnezeu?
Ce-ţi veni, fată, te-ai curentat la i-Phone?Fată, numai tu poţi să ştii, că ai stat mult acolo sus. Ai prins vreo mişcare, ceva?
Fată, mie-mi dă-n foc ciorba de miel şi ţie-ţi arde de filosofie? Îţi zic pe scurt că există, crede-mă, pe cuvânt. Când te-am minţit io pe tine?Da’ eşti agnostică rău, fată!…
Zuzulindă, te-am rugat ca o mamă: mai răreşte-o şi tu cu facultăţile, cu masteratele, fă-ţi un viitor!Dă-mi, barem, un argument cosmologic. Unu’ mic, ontologic, şi te las să mesteci în ciorbă… Spune-mi şi tu un cuvânt frumos de Sfintele Sărbători.
Bine, hai: când ai avut ultima oară un necaz mare?Alaltăieri. Era să-mi ridice maşina.
Şi?Şi i-am convins până la urmă, cu mare tămbălău şi cu puţină pricepere, s-o lase jos şi să mă scutească… Cât p-aci să decartez opt milioane, adică trei împachetări cu ciocolată la SPA. (Amăruie, de post).
Buun. Te-a ajutat Dumnezeu. Te-a ajutat, deci există.Tu chiar crezi că şedea Dumnezeu, la vârsta Lui, în faţă la Turabo Café, pe Eroilor, ca să-i uşuie şi să-i prigonească pe ăia de la Săltări Auto?
Categoric da, vorba lu’ Băse.Crezi tu, fată, că mă bagă Dumnezeu pe mine în seamă?
Precis.Mă faci să lăcrimez, fată, şi mi se duce rimelu… Dacă zici că m-a ajutat, normal ar fi să-L ajut şi io pe El, să mă revanşez.
Du-te la Înviere!N-am cu ce să mă-mbrac.
Pune pe tine ce ai. Nu Se supără. Te iubeşte şi te iartă.Fată, mulţi m-au iubit, da’ niciunu nu m-a iertat. Mare om, Dumnezeu…
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)