dupa luni intregi in care nu ne-am auzit, nu ne-am vorbit, nu ne-am scris, am avut in sfarsit curaj sa ne vorbim...imi e greu sa vb despre ea, dar imi e greu sa nu ma gandesc la ea, sa nu o iubesc, sa nu ii vreau binele, sa nu o respect, sa nu o admir ptr curajul ei, ptr frumusetea ei, ptr nebunia ei, ptr tot ce inseamna ea ptr mine. De mii de ori m-am intrebat daca merita in continuare sa fie prima in agenda mea...si uite ca am aflat raspunsul, ea este in continuare pe prima pozitie chiar daca au trecut luni, anotimpuri de cand telefonul meu nu mai rasuna Hey There Delilah...So what?!? in sufletul meu rasuna in fiecare zi...
Imi amintesc ca in septembrie cand Carlo si Luciano ne-au onorat cu prezenta am inceput sa plang cand am auzit melodia, doar Atuca intelegea ce era cu lacrimile pe obrajii mei, doar Atuca a avut curaj sa schimbe melodia in timp ce toti ceilalti erau nedumeriti de situatie...plangeam ptr ca, chiar daca ma aflam in placuta situatie de a avea oameni absolut minunati in jurul meu, ea era cea care imi lipsea cel mai tare, ea cu botul ei, ea cu ranjetul ei descreierat, ea care altadata urla in fiecare zi ba ca o doare ceva, ba ca nu ii convine ceva, ea care isi facea mereu planuri si niciodata nu era in stare sa le indeplineasca. imi lipsea EA cea pe care am in continuare curajul sa o numesc prietena mea cea mai buna.
Mult timp nu am vrut sa accept ceea ce face ea cu viata ei, credeam ca stiu eu ce e mai bine ptr ea si incercam mereu sa o conving ce e mai bine ptr ea...Dar oare ptr asta sunt prietenii??sa judece??sa critice?sa influenteze alegerile celuilalt?sau mai bine si-ar sta alaturi la bine si la rau, si-ar intinde un umar atunci cand se cere unul. am criticat-o fara niciun motiv, am criticat-o fara sa iau vreodata in calcul nevoia ei acuta de fericire, nevoia ei de a se trezi in fiecare dimineatza langa cel drag. Rox my darling: SUNT MANDRA DE TINE!!!Sunt mandra ca ai avut curajul sa dai cu pumnul in masa si sa faci ce iti trece prin cap si sa lupti ptr fericirea ta. A ta si numai a ta.
Iti reprosam ca ai ales sa traiesti fara mine atunci cand ziceai ca nu poti trai fara mine...am invatat in tot acest timp ca in realitate am fost eu cea care nu stiam sa traiesc fara tine. sunt eu cea dependenta de sfaturile tale, de tampeniile tale, de umarul tau ala blajin, de frezele tale punk dupa o noapte wild, mi-e dor de serile de vineri, mi-e dor de o pietonala, de un fire sau de un gazette, de-o piezisa, mi-e dor de un trei la 10mii, de un phi18 cu multa vodca, mi-e dor de dopul, de un moldova rules cu sau fara oprire la bicaz, de un episod din grey, de miile de tigari fumate in camin, de cafele lungi, de o portie de cartofi cu menta din aia de-ai tai.
Imi cer scuze ca nu ti-am fost alaturi atunci cand aveai nevoie, imi cer scuze ca din orgoliu te-am vb mai putin frumos, imi cer scuze ca poate nu am fost prietena de care aveai nevoie si ca am incercat sa te conving eu cum e mai bine atunci cand doar tu stiai ce e mai bine ptr tine..Btw..U always made me smile to rule the world...
Have a nice life my darling...
