Don't hate the player, hate the game!

se spune ca sarbatorile pascale ar trebui as aduca in sufletele noastre mai multa bunatate, mai multa pace si chestii din astea bune de obicei...mie sarbatorile pascale nu imi aduc nimic altceva in afara de o vizita la sora-mea, un week-end prelungit si mai multe ore in afara biroului...pentru altii se pare ca-l aduce parca pe insusi Iisus in casele si in inimile lor...veti crede probabil ca sunt atee...nu sunt...ma tem sa nu cred in Dumnezeu...cred ca e un fel de instinct primordial cu care te nasti...cred in Dumnezeu pentru ca trebuie sa cred si eu in ceva...cred in El pentru ca asa am fost educata, dar niciodata nu mi-i s-a dezvaluit intr-o anumita forma..cred ca fiecare lucru frumos care mi s-a intamplat in viata a fost pentru ca am luptat pentru el si fiecare lucru rau care s-a intamplat a fost pentru ca ori a intervenit cursul normal al vietii(nastere-moarte), ori pentru ca am renuntat prea usor, ori pentru ca nu am avut grija de mine, ori pentru ca am fost prea orgolioasa, ori mult prea nesimtita..
nu cred ca cineva acolo sus are grija de mine pentru ca de asta ma ocup eu, nu cred ca Dumnezeu vegheaza asupra mea, pentru ca mai mult ca sigur e ocupat cu altii care dau spaga mai mare, in schimb imi place de El ca are simtul umorului foarte bine dezvoltat....OMG!!!ce mai blasfemia...wtf?!?!?pai nu e asa? DOHHHH are baiii!!!parca il si vad pe simpatic cu un ranjet in coltul gurii zicand ca sa mai trec si eu pe la el la o lumanare, la o poveste fara raspuns...
Imi pare rau Jesus dar sunt mult prea ocupata..as veni dar..stii...sunt cam ocupata sa ma fac singura fericita cu tu esti ocupat cu altii...dar las' ca stiu eu ca tu esti de treaba si cand o sa fiu o babutza deplorabila si singura o sa trec pe la tine..ca tu esti mare si bun si in vila ta au loc toti...Imi pare rau ca nu am timp sa ma gandesc la tine anul asta dar sunt cam busy cu viata mea pe care mi-ai dat-o tu sau mama(la faza asta hotarati-va va rog si lasati-mi un offline cu raspunsul la intrebarea:"cine m-a adus pe lume?").
Intre timp o sa imi vad de treaba mea si celor care vor privi cu ura acest articol le spun ca nu imi bat joc de biserica si nu am facut-o niciodata..numai ca ii cer acelui Dumnezeu care a lasat si raul si binele sa mai astepte ceva vreme pana trec eu pe la El, asa cum faceam cand eram mai mica si nu stiam ce sunt alea greutati, foame, mizerie, durere sau saracie.

primavara soarele se joaca-n mana ta

pare o vesnicie de cand am terminat liceul si chiar este..asa ca, foarte putine lucruri au ramas in viata mea de atunci..am pastrat insa, cateva lucruri care chiar ma fac sa ma simt bine si acum..unul dintre ele a inceput pe vremea cand eram aproape de absolvirea liceului si imi trimiteam cu flo, una dintrecele mai speciale persoane din viata mea, mail-uri prin care ne mai anuntam una alta, mai povesteam cate ceva funny sau pur si simplu ne declaram problemele existentiale de la acea vreme. dupa cum spuneam ceva mai sus a trecut foarte mult timp de atunci, viata s-a schimbat si problemele noastre existentiale odata cu ea. la acea vreme imi doream sa iau o nota acceptabila la bacalaureat, visam sa intru la facultate si visam ca intr-o buna zi sa am si eu un job frumos la birou...chiar nu stiam ce imi doresc, pentru ca acum ca am toate aceste lucruri imi doresc parca sa ma intorc la acea varsta. imi doresc sa mai am puterea sa rad ca la 18 ani, imi doresc sa pot manca o vata pe bat fara pic de nostalgie, sa mai joc un tetris pe sub banca la ora de mate, sa astept recreatia, sa rad cu colegii de proful de istorie(Miri) sau de profa de romana(Bufnita), sa astept rockoteca de la sfarsitul saptamanii, sa astept vara ca sa pot merge in vama...

din pacate cam greu de realizat pentru ca anii au trecut mai repede decat m-am asteptat eu vreodata, am luat si bacul, am ajuns si la facultate si aici totul s-a schimbat...au trecut numai cateva saptamani pana cand lumea mea a fost data peste cap...am cunoscut oameni care mi-au schimbat viata...in prima zi de camin in hasdeu a aparut Bubu, pe care nu mi-o doream nici macar colega de camera. destinul a avut simtul umorului bine dezvoltat si mi-a facut-o prietena. la cateva saptamani l-am cunoscut pe andrei care mi-a schimbat viata intr-un mod radical si pentru asta o sa ii multumesc toata viata.au trecut cativa ani de facultate si la absolvire m-am trezit doar cu cativa prieteni alaturi de mine si fara familie. in toti acesti ani de la terminarea liceului si pana acum am continuat sa fac acelasi lucru atunci cand am senzatia ca trec printr-o perioada din care nu o sa trec prea usor..citesc mail-urile pe care le trimiteam eu si flo si parca totul capata o nuanta de roz..totul pare mai simplu, mai usor, totul pare ca se rezolva..cum??? simplu...imi dau seama ca fiecare varsta isi are probleme ei existentiale..la 5 ani imi doream mai multe papusi, la 10 ani imi doream sa trec in clasa a5a , la 14 ani sa intru la liceu, la 18 sa intru la facultate, la 24 imi doresc sa merg la vara in ibiza:))..fiecare varsta isi are probleme ei dar cu siguranta merita traita cu mult optimist...viata e atat de frumoasa si totusi atat de scurta incat merita traita fiecare clipa la intensitate maxima.

pana acum cateva ore parca uitasem acest lucru pana cand, in statie, langa mine se afla un kinder pe la vreo 10 ani cu parintii alaturi, fericit pana la casa ursilor polari si inapoi, ca acestia din urma ii cumparasera un canar..

mie ai mei nu mi-au luat niciodata un canar dar am primit o broasca testoasa pentru care m-am bucurat la fel ca si copilul cu canarul nou-nout...pana la casa ursilor polari si inapoi