M-am tot gandit la cine sunt cu adevarat si consecintele actiunilor mele in situatia in care ma aflu. Se spune ca nu trebuie sa te schimbi, eu personal considerand ca a fi tu insuti e cel mai important lucru, ca compromisul e o chestiune inventata de cineva care nu era capabil sa isi definitiveze o personalitate, insa, ce te faci atunci cand cineva are de suferit de pe urma a ceea ce esti tu, cand cineva depinde de sentimentele tale, cand cineva ramane dezamagit de tine?
Desi raspunsul a fost intotdeauna in mine, desi am stiu ca asa trebuie sa fie, am ales sa intind coarda fara sa imi aduc aminte ca atunci cand o faci se aude poc!
Ziua de azi mi-a adus aminte ca il iubesc, ca ceea ce simt este cat se poate de real, ca il vreau langa mine, ca stiu ca se poate sa fi fericit intr-o relatie. Ziua de azi mi-a amintit de ce am spus da, de ce ador mirosul lui, de ce ma completeaza, ma implineste. Azi as face orice pentru el… azi el nu e langa mine.
De ce atunci cand ai pe cineva langa tine nu il apreciezi iar atunci cand il pierzi parca lumea piere o data cu el? De ce nu stim sa valorificam minutele, de ce nu stim sa apreciem, dar atunci cand vine vorba de a distruge, de al face pe celalalt sa sufere suntem genii malefice?
As vrea sa stie cat il iubesc, ca plecarea lui m-a facut sa fiu din nou sincera pe sentimentele mele, ca faptul ca l-as putea pierde m-a facut sa realizez cat de mult il iubesc. As vrea sa inteleaga asta…
Sper ca nu e prea tarziu, ca va veni…. ca va fi bine.
Te iubesc suflet… te iubesc sincer…
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu